Puterea rugăciunii se găsește nu în înfățișarea exterioară, ci în conținut, în duhul ei.
Străduiți-vă să trăiți rugăciunea! Este exact ceea ce trebuie. (…)
Cineva l-a întrebat pe un pustnic: „Cum să stau la rugăciune?”. Și acela i-a răspuns: „Să stai ca la Judecată, cu privirea ațintită la buzele Domnului, Care în următorul moment – așa să crezi – va pronunța ultima sentință pentru tine: „Vino la Mine!” sau „Pleacă departe de la Mine!”. Și să strigi: „Doamne, miluiește!”.
Cred însă că rugăciunea lui Iisus este cea mai bună sau mai puternică rugăciune pentru orice situație, numai că nu trebuie s-o rostim mecanic, fără simțire, ci cu participarea minții și a inimii.
***
Rugăciunea lui Iisus cuprinde inima, iar inima cuprinde rugăciunea
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine.” Dacă cineva, cu dorinţă şi neîncetat spune această rugăciune, atunci în scurt timp, în el pogoară Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, şi creează în el lăcaş.
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine”. Dacă cineva, cu dorinţă şi neîncetat precum e răsuflarea din nări, spune această rugăciune, atunci în scurt timp, în el pogoară Sfânta Treime – Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi creează în el lăcaş, şi rugăciunea cuprinde inima, iar inima cuprinde rugăciunea, şi omul spune ziua şi noaptea această rugăciune, şi astfel se eliberează de toate mrejele vrăjmaşului.
***
Cum faci rugăciunea inimii, ca să-ţi fie de folos. Din învăţăturile părintelui Cleopa
”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul (păcătoasa)” – una din cele mai scurte şi mai puternice rugăciuni este rugăciunea inimii, cea pe care le-a dat-o Dumnezeu primilor oameni din rai. Părintele Ilie Cleopa ne învaţă cum să o rostim
Rugăciunea inimii este cunoscută şi drept rugăciunea lui Iisus, rugăciunea curată, rugăciunea minţii cea din inimă sau rugăciunea cea de gând a inimi. Multele denumiri pot isca nedumerire…
***
Rugaciunea trebuie sa treaca prin tine ca sa ajunga la Dumnezeu
De către admin – 7 iunie 201301076
Distribuiți pe Facebook Distribuiți pe Twitter
Rugaciunea trebuie sa treaca prin tine ca sa ajunga la Dumnezeu
Despre puterea rugaciunii – Cu parintele staret IUSTIN MIRON de la Manastirea Oasa
– Ma fac, in fata sfintiei voastre, purtatorul de cuvant al cititorilor, care ne cer necontenit, prin scrisori, sfaturi legate de rugaciune. Cum sa ne rugam pentru ca dorintele noastre sa fie implinite? Exista o stiinta a rugaciunii? O scara pe care sa ajungem la cer?
– Parintele Teofil de la Sambata avea un sfat cunoscut printre credinciosi: sa te rogi cum poti, ca sa ajungi sa te rogi cum trebuie. Din experienta pe care o am, am invatat si eu ca dascalul cel mai bun al rugaciunii este chiar rugaciunea. Iti spune ea cum sa te rogi. Tu numai roaga-te. Iti spune ea ce sa faci, tu numai sa o asculti.
Spunea Sf. Ioan Gura de Aur: „Cum sa iti asculte Dumnezeu rugaciunea, daca tu nu ti-o asculti?”. Daca noi nu ne ascultam, atunci cand le rostim, propriile rugaciuni, daca nu suntem prezenti in ele, daca le spunem formal si cine stie unde suntem cu mintea si cu simtirea in clipele acelea, atunci cum sa asculte Dumnezeu ce-i ceri? Rugaciunea impune prezenta. Traire integrala, trup si suflet.
Rugaciunea trebuie sa treaca prin tine ca sa ajunga la Dumnezeu. Urcusul nostru spre Dumnezeu este prin noi insine. Drumul catre Dumnezeu este launtric. Si rugaciunea, ca sa ajunga la Dumnezeu, trebuie sa mearga pe drumul acesta. Daca nu ajunge la tine, nu ajunge nici la Dumnezeu.
– Presupunand ca ai taria aceasta, de a-ti asculta propria rugaciune, de a ti-o face stapana pe minte, gonind gandurile care te bantuie necontenit, ce reguli ar trebui sa folosim mai departe, ca sa fim siguri ca dorintele ne vor fi auzite si implinite? Exista o randuiala a rugaciunii?
– Rugaciunea este un mod de a fi. Ne raportam la ea uneori prea simplist, prea utilitarist, ca in paganism, unde preotul cerea de la zei sa aduca ploaia, comunicai cumva pe interese cu divinitatea. Rugaciunea inseamna cu mult mai mult. E o convorbire cu Dumnezeu, pe care il iei partas la viata ta. Iti deschizi sufletul in fata lui. Te imprietenesti cu el si ti-l iei tovaras de drum.
Nu e potrivit ca de cum incepi sa spui rugaciunea, sa ceri. Sa soliciti ceva. In primul rand, trebuie sa multumesti. Sa multumesti ca existi, ca ti-a mai daruit Dumnezeu o zi insorita, ca vezi lumina si frumusetile lumii. Sunt atatea motive de multumire in viata ta, doar sa ti-o privesti de mic copil si pana unde esti azi, si vei vedea cat de mult poti sa multumesti.
Si mai exista o randuiala a rugaciunii: recunoasterea vinovatiei. Rugaciunea nu poate sa se implineasca daca nu-ti recunosti vina. Nu poti sa-l incarci pe Dumnezeu cu problemele tale, cu nevoile tale, cu viata ta, daca nu ti-o asumi. Iar ca sa ti-o asumi, trebuie sa-ti recunosti greselile. Zilnic ne incarcam cu lucruri bune, cu lucruri rele, ne tot incarcam. Cand ne incarcam prea mult si ne slabesc puterile si nu mai putem duce greul, sa luam povara asupra noastra si prin noi sa o punem, prin rugaciune, asupra lui Dumnezeu.
Este un transfer extraordinar! Descarcarea asta permanenta de toate grijile, pana ce ramai usor si curat. Prin faptul ca-l incarci pe Dumnezeu cu poverile tale nu inseamna ca devii nepasator, ca nu-ti mai pasa, dimpotriva, te raportezi cu atat mai esential si mai corect fata de el. Dumnezeu vrea sa rezolve toate problemele noastre.