Cunoscut ca și duhovnicul tinerilor, părintele Teofil Părăianu, unul dintre cei mai mari duhovnici ai României, văzător în sufletele oamenilor, a fost renumit pentru sfaturile vieții de familie. Asemenea sfinţilor din Filocalie, părintele Teofil a avut pentru fiecare un cuvânt de folos, un sfat duhovnicesc, o binecuvântare şi o rugăciune.
ȚINEȚI CONT DE SFATURILE SFINȚEI SALE DESPRE IUBIRE ȘI CĂSĂTORIE LĂSATE MOȘTENIRE POSTERITĂȚII ȘI VEȚI AVEA O CĂSNICIE FERICITĂ ȘI PLINĂ DE ÎMPLINIRI!
“Este o datorie a celor ce se căsătoresc să aibă familie şi nu un singur copil şi să se uite la el ca la ştiu eu ce. Dacă poţi avea mai mulţi copii şi ai numai unul, ai un idol, nu un copil!”.
N-oi zicem că la temelia existenţei noastre este ceva care nu ne favorizează. Dar nu putem zice totuşi lucrul acesta pentru că actul acesta intim, care este până la urmă un act fizic, de ce îl foloseşte Dumnezeu atunci pentru concepere dacă e văzut ca act? Nu putem susţine lucrul acesta decât într-o anumită perspectivă, dar perspectiva aceasta nu este una reală.
Putem spune însă altceva, şi anume, că actele care nu urmăresc şi naşterea de fii ar fi cu scădere, dar nici în acest caz nu poţi să te menţii pe poziţia asta mult, pentru că e într-adevăr o insuficienţă a omului.
Poate să nu fie o scădere, poate să fie o ridicare faptul acesta că te angajezi la aducerea în lume a unui copil. Lucrul acesta te face colaborator cu Dumnezeu, şi dacă te face colaborator cu Dumnezeu, îl mai poţi socoti inferior?”.
Când iubeşti pe cineva, adaugi ceea ce-i lipseşte şi înlături ceea ce e rău adăugat la fiinţa lui. În general, părinţii sunt iubitori faţă de copii aşa cum sunt copii şi caută să pună copiii în lumina cea mai bună posibilă, chiar şi atunci când au pete, chiar şi atunci când au răutăţi. Asta o face iubirea, aşa-i rostul iubirii. Când iubeşti pe cineva îl iubeşti cu defecte cu tot, şi când nu-l iubeşti, nu-l iubeşti nici cu calităţi”.
“Smeriţii sunt blânzi şi liniştiţi, trecători cu vederea, n-au pretenţii şi nu-i discută pe alţii, nu-i vorbesc de rău şi nu-i judecă, nu-i critică, nu calcă pe nimeni în picioare şi nu pun pe nimeni în spate.
Un smerit este un om care are bucuria smereniei şi are odihnă din smerenie, pe când patimile hărţuiesc, patimile neliniştesc, patimile împresoară, patimile dezorientează, deviază, îl fac pe om neliniştit, îl fac pe om nemulţumit”.
“Aceia care aveţi copii trebuie să vă ghidați după copii, nu copiii după voi la măsura voastră. Se zice că niciodată nu poţi să ceri unui copil să meargă la acelaşi pas cu un om mare. Un copil are pas de copil. Dacă vrei să mergi cu el, trebuie să-i înţelegi neputinţa lui; nu-i ceri nişte lucruri pe care nici tu nu le-ai făcut când erai copil şi nici nu le-ai putut face”.