Părintele Arsenie Papacioc, de la Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol, ne arată care este gravitatea vorbirii de rău, dar și importanța nejudecării aproapelui.
”Nu mai vorbiţi unul despre altul de rău! Vorbiţi numai de bine! Să ştii că după cuvintele tale te va judeca. Sau după cuvintele tale te vei bucura! Că este o foarte mare ruşine să vorbeşti de rău pe fratele tău de drum, în luptă cu acelaşi duşman nesuferit, diavolul!”
”Sfântul Grigorie de Nazianz spune că pentru orice cuvânt în plus dăm răspuns! Cu atât mai mult pentru orice cuvânt ruşinos!
Şi zic şi eu mai departe cu atât mai rău de orice cuvânt ucigător. Căci, a vorbi de rău pe aproapele tău, te încadrează în canonul de ucidere! Ucidere cu îngăduinţă, că ai vorbit numai de rău! Vorbiţi-vă de bine!”
”Aţi observat, frăţiile voastre, că criteriul de mântuire în Evanghelie este iubirea? După asta ne va judeca: De ce n-aţi iubit?”
”Știţi că părintele acela din Pateric care era considerat mai leneș în mănăstire, îmbolnăvindu-se, a venit la el toată mănăstirea şi cu stareţul; şi el era vesel. Şi i-a spus stareţul: «Eşti vesel, frate, dar ai fost cam lenevuţ!» Şi el a răspuns: «Aşa este preacuvioase!
Dar n-am vorbit de rău pe nimeni! N-am judecat! Şi dacă n-am vorbit de rău, Cel Care judecă ne-a spus: «Să nu judeci, să nu vorbeşti de rău pe nimeni, că nici Eu nu te judec pe tine!» Să nu mă judece nici pe mine Hristos, că nici eu n-am vorbit de rău pe nimeni!» Şi ştiţi ce-a zis stareţul? «Mai mult decât noi ai făcut!»”
”Cu adevărat, mare este nestăpânirea limbii, cum spun sfinţii: Mare este căderea prin limbă. Vorba multă este mai mult deşertăciune decât folos, iar vorbirea de rău este o mare primejdie pe lumea aceasta, dar şi pe lumea cealaltă. Se zice că cei mai mulţi din osândiţii iadului sunt cei care ucid cu vorbirea de rău!”
”Iată, tu vorbești de rău pe cei pentru care Domnul S-a jertfit să le dovedească că-I iubește și cine îi lovește, Îl lovește și pe Răscumpărătorul lor.”
Sursa: cuvantul-ortodox.ro
Rugăciune pentru dragoste creştinească şi unire de cuget între părinţi şi copii, către Sfintele Muceniţe Elpis, Pistis, Agapis şi maica lor Sofia
Pe voi, Sfintelor Muceniţe Elpis, Pistis şi Agapis, vă slăvim, vă mărim şi vă fericim, dimpreună şi pe înţeleapta voastră maică Sofia, căreia ne închinăm, că s-a arătat chip al grijii de Dumnezeu înţelepţite. Roagă-L, Sfântă Elpis, pe Făcătorul celor văzute şi al celor nevăzute, ca să ne dăruiască nouă credinţă tare, nesmintită şi nestricată. Mijloceşte, Sfântă Pistis, înaintea Domnului Iisus pentru noi, păcătoşii, ca să nu depărteze de la noi nădejdea în bunătăţile Sale, ci să ne izbăvească din tot necazul şi nevoia.
Povesteşte-I, Sfântă Agapis, Duhului adevărului, Mângâietorului, necazurile şi întristările noastre, ca să trimită de Sus sufletelor noastre dulceaţa cea cerească. Ajutaţi-ne, dar, în nevoile noastre, Sfintelor Muceniţe, şi dimpreună cu înţeleapta voastră maică Sofia, rugaţi-vă Împăratului împăraţilor şi Domnului domnilor ca să-i păzească pe (numele) sub acoperământul Său, ca împreună cu voi şi cu toţi Sfinţii să preaînălţăm şi să preaslăvim preasfântul şi de mare cuviinţă numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh Dumnezeu, Stăpânului Celui mai înainte de veci, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin
Sursa: doxologia.ro