Dezgroparea morților este de bunăvoie. Conform tradiţiilor, aceasta este obligatorie doar în următoarele trei cazuri: când cel răposat a fost blestemat, sau a fost sub vreo legătură arhierească, sau a murit în păcate foarte grele.
Dacă sunt aflați neputreziti, este semn că nu au fost iertați de Dumnezeu și este nevoie de multe rugăciuni și dezlegări că să fie iertați. În alte cazuri, nu trebuie să le mai tulburăm liniștea celor pecetluiți până la A Doua Înviere.
Se mai dezgroapă şi prin orașe, unde nu este suficient loc, prin cimitire și chiar în unele mânăstiri, iar osemintele călugărilor se depun în așa numitele “gropnite”, “cripte”, adică “osuare”, situate sub bisericile din cimitir, cum sunt la Mănăstirile Neamț, Secu, Agapia, Văratic și altele.
Sursa: Ziarul Lumina
De ce sunt îngropați oamenii la doi metri sub pământ?
Cei mai multi dintre crestini isi ingroapa mortii la o anumita adancime sub pamant pentru ca acestia sa se descompuna sub actiunea reactiilor chimice fara a fi atinsi de animale sau alti factori.
Fiecare civilizație și cultură are anumite tradiții după care își îngroapă morții. Modalitatea cel mai des întâlnită este înhumarea, care presupune îngroparea cadavrului la o anumită adâncime sub pământ pentru ca acesta să se descompună sub acțiunea reacțiilor chimice fără a fi atins de animale sau alți factori.
Rămâne totuși întrebarea de ce a existat dintotdeauna practica de a îngropa corpul neînsuflețit la doi metri adâncime?
Conform ViralNova.com, atunci când s-a încercat să se rezolve această dilemă, s-a descoperit că regula de îngropare ține de anumite criterii, dar ele variază în funcție de regiunea geografică.
Se pare că sintagma „la doi metri sub pământ” are o semnificație istorică. Ea a fost folosită în secolul al XVII-lea, mai exact prin 1665, în timpul Marii Epidemii de Ciumă din Londra. Atunci, s-a dat ordinul ca toți cei care mureau din cauza acestei boli să fie îngropați la cel puțin doi metri sub pământ pentru a împiedica răspândirea ciumei.
Se pare că în spațiul european și în cel american această regulă s-a păstrat de-a lungul secolelor, dar a și cunoscut unele abateri în funcție de regiune și cultură. În Statele Unite de exemplu, în Connecticut,
nu mai există o regulă anume după care trupurile celor decedați trebuie înmormântate. Locuitorii acestui stat își pot îngropa morții chiar și pe propria proprietate, fără a avea vreo restricție a felului în care să facă acest lucru.
Îndrumar de Spovedanie: Cele 5 păcatele strigătoare la cer! Să te ferești de ele!
Pacatele strigatoare la cer, mai mult decat altele, intuneca si deformeaza chipul lui Dumnezeu din om. Ele sunt atat de grele, incat cer o rasplatire (dreptate) de la Dumnezeu inca din viata aceasta. Acestea au la baza rautatea constienta a omului, ele fiind savarsite cu stiinta.
1. Crima si avortul
Viata este cel mai mare dar al lui Dumnezeu. Atunci cand Cain l-a omorat pe fratele sau, Abel, Dumnezeu i-a spus lui Cain: „Ce ai facut? Glasul sangelui fratelui tau striga catre Mine din pamant.
Si acum esti blestemat de pamantul care si-a deschis gura sa, ca sa primeasca sangele fratelui tau din mana ta. Cand vei lucra pamantul, acesta nu-si va mai da roadele sale tie; zbuciumat si fugar vei fi tu pe pamant” (Facere 4, 10-12). Omorarea unui om este un pacat strigator la cer, caci glasul sangelui celui omorat se ridica la Dumnezeu si cere dreptate, adica razbunare.
Istoria crimei: mandria naste manie; mania naste ura; ura naste agresivitate si violenta; violenta duce la crima, iar crima este cea mai mare nebunie care-l poate imbolnavi pe om. Pentru ca uciderea este rodul maniei, Domnul Iisus ne indeamna sa ne curatim mai ales inimile, „caci dinauntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfranarile, hotiile, uciderile” (Marcu 7, 21).
Batjocorirea si lovirea in cinstea aproapelui este socotita ca o ucidere morala a acestuia, precum insusi Hristos ne spune: „Ati auzit ca s-a zis celor de demult: „Sa nu ucizi”; iar cine va ucide, vrednic va fi de osanda. Eu insa va spun voua: Ca oricine se manie pe fratele sau vrednic va fi de osanda; si cine va zice fratelui sau „netrebnicule”, vrednic va fi de judecata; iar cine va zice „nebunule”, vrednic va fi de gheena focului” (Matei 5, 21-22).
Avortul este o crima care striga la cer, inaintea lui Dumnezeu. Parintele Serafim Man spune: „Ne intristam cand auzim de razboaie, de crime sau accidente, dar nu ne gandim ca, de-a lungul timpului, avortul a curmat mai multe vieti decat toate razboaiele si bolile la un loc. In fata lui Dumnezeu, avortul este cea mai urata crima, ca insusi mama sa-si ucida copilul, lucru ce nu se intampla niciodata in lumea animalelor. (…)
Avortul este unul dintre pacatele mari care aduc mania lui Dumnezeu peste noi toti. Avortul il putem considera crima cu premeditare; chiar daca dupa legile omenesti nu este sanctionat, dar in judecata lui Dumnezeu va fi chiar mai aspru pedepsit decat uciderea unui om.”
Ai ucis pe cineva?
Nu cumva ai dorit sa ucizi pe cineva, dar te-ai razgandit sau nu ai reusit?
Ai amenintat pe cineva cu bataia sau cu viata?
Ai batut pe cineva?
Te-ai razbunat vreodata?
Ai rasplatit cuiva raul cu rau?
Ai omorat prunci in pantece (avort, chiuretaj)?
Ai folosit pastile anticonceptionale? (otravuri cu efect avortiv, care omoara embrionul)
Dupa nastere, au murit copii nebotezati din lipsa ta de grija?
Ti-a parut rau de vreun copil pe care l-ai nascut?
Ai zis vreodata ca mai bine nu-l nasteai pe vreunul dintre copiii tai?
2. Fapte sexuale impotriva firii
Sexualitatea impotriva firii s-a aratat din vechime, in cetatile Sodoma si Gomora, ai caror locuitori si-au atras mania lui Dumnezeu, facand fapte pe care nici macar animalele nu le fac intre ele. Fiind tarata in aceste pacate grele, firea omului striga catre Dumnezeu, precum citim: „Strigarea Sodomei si a Gomorei e mare si pacatul lor cumplit de greu. Pogora-Ma-voi deci sa vad daca faptele lor sunt cu adevarat asa cum s-a suit pana la Mine strigarea impotriva lor, iar de nu, sa stiu” (Facere 18, 20-21).
Ingerii lui Dumnezeu, cand au sosit in Sodoma, au spus: „Noi avem sa pierdem locul acesta, pentru ca strigarea impotriva lor s-a suit inaintea Domnului si Domnul Ne-a trimis sa-l pierdem” (Facere 19, 13).
Pacate impotriva firii, adica anormale, care „striga la cer”, sunt toate apropierile sexuale care pot avea loc intre doi barbati (homosexualitate) sau intre doua femei (lesbianism), precum si urmatoarele, care pot avea loc intre un barbat si o femeie: sexul anal, sexul oral, perversiuni sexuale si pozitii anormale, care nu vin din dragoste, ci din egoism si pofta.
Sa nu socoteasca nimeni ca acestea sunt pacate usoare, caci zice Sfantul Apostol Pavel: „Nu va amagiti: Nici desfranatii, nici inchinatorii la idoli, nici adulterii (inselarea sotilor), nici malahienii (masturbarea), nici sodomitii (sexul anal), nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu” (I Corinteni 6, 9-10).
Ca om, ti-ai satisfacut pofta sexuala cu vreun animal ?
Te-ai culcat cu copiii minori?
Ca barbat, te-ai culcat cu vreun alt barbat?
Ca femeie, te-ai culcat cu vreo alta femeie?
Te-ai culcat cu sotul / sotia impotriva firii (sex anal, sex oral, alte perversiuni) ?
Ai fortat vreodata pe altcineva sa se culce cu tine (viol) ?
La serviciu, nu cumva ai santajat pe oarecare spre fapte sexuale?
Ti-ai facut vasectomie (ca barbat) sau ti-ai legat trompele (ca femeie) ?
3. Asuprirea celor lipsiti de aparare
Asuprirea celor lipsiti de aparare (vaduve, orfani, saraci, straini, napastuiti etc) este un pacat care striga la cer, caci se incalca libertatea omului. Cand cei lipsiti de aparare striga cu durere catre Dumnezeu si cer sa li se faca dreptate, El le asculta strigarea si-i pedepseste pe asupritorii lor.
Aceste categorii sociale au fost asezate sub protectia lui Dumnezeu inca din vechime, precum citim: „La nici o vaduva si la nici un orfan sa nu le faceti rau! Iar de le veti face rau si vor striga catre Mine, voi auzi plangerea lor, si se va aprinde mania Mea si va voi ucide cu sabia si vor fi femeile voastre vaduve si copiii vostri orfani” (Iesire 22, 21-24).