Nu este nevoie neapărată să mergi până la capătul lumii pentru a îndeplini dorinţa cuiva, dar să ierţi poţi. Mai ales, ştiind că în schimbul acestei iertări primeşti iertare de la Dumnezeu pentru toate păcatele vieţii tale. Dar, mai presus de aceasta, ştiind că prin puterea de a ierta te asemeni cu Dumnezeu.
Cum să ierţi un om rău? Cum să ierţi un om care te necăjeşte? Aducându-ţi aminte de Dumnezeu. Aducându-i aminte de Cel care a murit pentru el. Aducându-ţi aminte că şi tu ai nenumărate datorii. Aducându-ţi aminte de oamenii dragi ţie, de felul în care te porţi cu ei. Cu toate că vedem copii care-şi urăsc părinţii, părinţi care-şi urăsc copiii şi aşa mai departe. Cât de departe suntem de chemarea lui Hristos!
Puterea de a ierta este proprie celor care se apropie încet de despătimire, care au început să iasă cu încetul din această lume. Care sunt pricinile pentru care urâm un om, pentru care ne supărăm pe el? Are mai mulţi bani? Ne-a păcălit într-o afacere? A mers în locul nostru într-o călătorie care se oferea de la locul de muncă şi aşa mai departe. Toate acestea vin din alipirea noastră de cele materiale, de cele pământeşti şi trecătoare.
În măsura în care ne desprindem de ele şi ne îndreptăm mintea către Dumnezeu, către viaţa veşnică, ştiind că toate sunt deşertăciune, iertăm uşor. Ştim că „deşertăciune este tot omul” şi „în deşert se tulbură tot pământeanul”, cum ne spune prorocul David. Aşa că este timpul să ne adâncim în noi, pentru că poruncile Mântuitorului, deşi sunt atât de simple, par simple, cer foarte multă profunzime de la noi.
Nu complexitate, cer o profunzime care ne uimeşte prin simplitatea ei. Ni se cere ca gândul nostru să fie pururea întors către noi şi către Dumnezeu, să nu se mai alipească de cele trecătoare. Pentru că aşa făcând vom şti să descoperim în ceilalţi chipul lui Dumnezeu pe care îl poartă. Şi dacă Dumnezeu a murit pentru noi „pe când noi încă eram păcătoşi”, cum spune Apostolul Pavel, cine suntem noi ca să-l judecăm pe aproapele nostru? Acestea avându-le în minte, vom căpăta şi îndrăzneala necesară pentru rugăciune şi pentru această îndrăzneală vom primi de la Dumnezeu și răspunsul cererii noastre.
Părintele Savatie Baștovoi
Extras din ”A iubi înseamnă a ierta”, Ed. Cathisma
Binele se întoarce la cel ce-l face! Iată o pildă cum rar îți e dat să auzi cu bileţelul semnat: „Dumnezeu și îngerii Lui”!
Un tânăr șomer s-a trezit într-o dimineață și a mers să își verifice buzunarele pantalonilor. Tot ce a găsit au fost câțiva dolari. El a hotărât să îi folosească pentru a își cumpăra ceva de mâncare… și apoi ce va vrea Dumnezeu.
Era prea mândru pentru a merge la cerșit, considera că doar oamenii slabi fac asta. Mai bine murea. Era trist și dezamăgit pentru că nu își putea găsi niciun loc de muncă și nimeni nu era dispus să îl ajute. A mers la magazin, și-a cumpărat ceva de mâncare și s-a așezat într-un parc, pe o bancă. În timp ce încerca să desfacă punga cu alimente, a văzut cum un bătrânel cu barbă albă, îmbrăcat în alb vine în direcția lui. În spatele acestuia mai erau doi copilași.
În momentul în care au ajuns în fața lui, bătrânelul i-a cerut o bucată de pâine; cu lacrimi în ochi, a spus că nici el și nici copiii nu mai mâncaseră de aproape o săptămână. Tânărul s-a uitat cu milă la ei. Erau atât de slabi încât le puteai vedea oasele. Foarte emoționat de felul în care arătau, acestuia i s-a făcut milă și le-a dat toată mâncarea. În acel moment, bătrânul și-a făcut o cruce, a spus câteva cuvinte care sunau a fi o rugă și apoi i-a dat o monedă foarte veche. Bărbatul s-a uitat la ei și i-a spus bătrânelului: “Cred ca voi aveți nevoie de rugăciune mai mult decât mine.”
Fără niciun ban în buzunar, fără un loc de muncă și fără de mâncare, tânărul a mers sub un pod să se odihnească. În timp ce era pe cale să adoarmă, un ziar vechi a ajuns lângă el. L-a ridicat și a văzut un anunț: un om cumpăra monede vechi. A rupt acel anunț din ziar și a plecat în căutarea adresei. Ajungând la destinație, a arătat moneda lui colecționarului. Acesta a rămas fără cuvinte.