Sunt oameni păcătoși care n-au necazuri. Ce se întâmplat, de fapt, cu aceștia? Răspunsul Părintelui Arsenie Boca te va pune pe gânduri

Sunt oameni păcătoși care n-au necazuri. Ce se întâmplat, de fapt, cu aceștia? Răspunsul Părintelui Arsenie Boca te va pune pe gânduri

Cunoştinţa cea din păţanie sau învăţăturile din durere – singura cale care poate învăţa ceva pe oameni.

Nouă, toate necazurile ne vin de la greşeli, nu de la Dumnezeu. El numai le îngăduie şi spală cu ele vinovăţiile noastre. Oamenii însă, tare greu pricep că îndreptarea prin necazuri dovedeşte nu părăsirea lui Dumnezeu, ci milostivirea Lui. Ba chiar, prin aceea ştim că Dumnezeu are grijă de noi, dacă vom avea necazuri.

Fiind Atotbun şi Atotînţelept, ne poartă de grijă şi ne spală cu milostivire, ori vrem, ori nu vrem, ori pricepem acum, ori vom înţelege pe urmă. Căci: „Dumnezeu este îndelung răbdător şi mult milostiv, dar nepedepsit, nimic nu lasă” (Naum 1, 3). El aşteaptă o vreme să vadă: ne grăbim noi cu pocăinţa de bunăvoie sau nu; învăţăm din necazurile altora sau aşteptăm să ne spargem şi noi capul de ele, ca şi ei?

Dumnezeu vrea să ajute pe toţi, dar nu toţi primesc purtarea Sa de grijă. Aşa se face că sunt oameni păcătoşi care n-au necazuri. Pe aceştia i-a lepădat Dumnezeu. Căci ştiindu-le firea, precum că nu au leac şi nu pricep nimic din ocârmuirea Sa, îi lasă în păcatele lor.

Extras din Părintele Arsenie Boca, mare îndrumător de suflete din secolul XX, Ed. Teognost

Ce rol au rugăciunile din a opta zi după Cununie?

Este cunoscută îndeobşte practica Bisericii de a chema pe miri şi pe naşi, a opta zi după oficierea Sfintei Cununii, pentru a lua parte la o scurtă rânduială formată din două rugăciuni de binecuvântare şi un angajament din partea mirilor (“Intra-vom în casa Ta, Doamne şi ne vom închina în sfântă biserica Ta!”). Această slujbă este cunoscută şi sub denumirea de “ridicarea sau dezlegarea cununiilor”, ca reminiscenţă a practicii vechi bisericeşti de a încredinţa mirilor cununile, după oficierea tainei în sfântul lăcaş, spre păstrare acasă timp de o săptămână.

Obiceiul avea ca semnificaţie prelungirea sărbătorii nupţiale din biserică în căminul conjugal, astfel încât sublima unire spirituală şi sacramentală pe care au împlinit-o “în Hristos şi în Biserică”, precum şi datoriile sfinte care decurg din ea să nu fie uitate de tinerii proaspăt căsătoriţi. A opta zi, mirii reveneau la biserică însoţiţi de nuni şi, purtând cununile pe cap, le erau citite de către preot aceste rugăciuni. După ritualul respectiv, cununile rămâneau în lăcaşul sfânt.

Astăzi, obiceiul este păstrat, fără însă ca mirii să ia cu ei cununile. Numai acele frumoase rugăciuni le sunt citite în a opta zi după oficierea nunţii. Observăm că acest ritual de binecuvântare, derivat din slujba Cununiei şi care poartă ceva din frumuseţea şi solemnitatea acesteia, nu este îndeajuns valorificat sub aspect pastoral şi duhovnicesc. De aceea, pentru o reorientare a lui în acest sens, facem câteva recomandări, sperăm binevenite:

1. Încă din ziua oficierii Tainei Cununiei, mirii trebuie îndrumaţi în vederea împlinirii acestei rânduieli, punându-li-se în vedere mai întâi că Biserica îi vrea în continuare la sânul ei şi, în acest scop, un prim pas ar fi revenirea lor, în ziua a opta, pentru binecuvântare.

2. Mirii pot fi povăţuiţi să vină de dimineaţă şi, împreună cu părinţii lor duhovniceşti (naşii), să participe la Sfânta Liturghie, iar dacă există pregătirea sufletească necesară, să se cuminece atât ei, cât şi naşii. Se poate pune astfel început bun unei frumoase vieţi creştineşti în familie. Călăuzirea duhovnicului este foarte importantă în astfel de cazuri.

3. Pe cât este posibil, ritualul închinării la icoane să fie făcut sub îndrumarea directă a naşilor pentru a-i conştientiza pe aceştia cu privire la rolul moral-educativ esenţial pe care îl au în viaţa noii familii creştine.

4. La final, cele două familii să fie îndemnate către o participare constantă la slujbele Bisericii, mai ales la dumnezeiasca Liturghie, însoţită de o viaţă evlavioasă, după învăţătura şi rânduielile ortodoxe.

Iată doar câteva dintre aspectele de pedagogie creştină practică ce pot face din citirea “rugăciunii la a opta zi după Cununie” un prilej de zidire spirituală pentru cele două familii, iar pentru preot un context pastoral şi catehetic binevenit.

Sursa: Ziarul Lumina14

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!