„Tatăl Nostru”, înţelesurile ascunse ale rugăciunii. Ce înseamnă „Vie împărăţia Ta”, de ce Îi cerem Domnului pâine şi de ce spunem „Amin” – explicaţiile preoţilor

„Tatăl Nostru”, înţelesurile ascunse ale rugăciunii. Ce înseamnă „Vie împărăţia Ta”, de ce Îi cerem Domnului pâine şi de ce spunem „Amin” – explicaţiile preoţilor

Una dintre primele rugăciuni pe care orice creştin le învaţă în familie, la şcoală sau biserică este „Tatăl Nostru“. Puţini ştiu însă că aşa-numita Rugăciune Domnească a fost lăsată chiar de către Iisus, că există variante diferite pentru ortodocşi şi catolici şi care sunt înţelesurile ascunse ale fiecărui vers în parte.

Preotul Jean Ion, care slujeşte la Biserica “Sfântul Vasile cel Mare” din Constanţa, spune că rugăciunea are o origine divină, iar textul ei integral s-a păstrat în Evanghelia Sfântului Matei (VI, 9-13) şi, într-o versiune prescurtată, în Evanghelia Sfântului Luca (XI, 1-4).   În ce context a apărut “Tatăl Nostru” Iată cum sună versiunea integrală:

„Tatăl nostru, Care eşti în ceruri,  Sfinţească-se numele Tău;  Vie împărăţia Ta;  Facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.  Pâinea noastră cea spre fiinţă Dă-ne-o nouă astăzi;  Şi ne iartă nouă greşelile noastre, Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;  Şi nu ne duce pe noi în ispită,  Ci ne izbăveşte de cel rău.  Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!” (Matei 6, 9-13)   Părintele ortodox spune că însuşi Iisus Hristos a rostit această rugăciune la rugămintea unui apostol: „Doamne, învaţă-ne şi pe noi să ne rugăm” (Luca 11, 1). Când rostim această rugaciune, grăim înseşi cuvintele Mântuitorului; de aceea se numeşte Rugăciunea Domnească.

“Rugăciunea Domnească se deosebeşte de celelalte rugăciuni prin puterea ei (prin ea ne rugăm împreună cu Iisus Hristos), prin uşurinţa de a fi înţeleasă (ea este rugăciunea oricui crede în Dumnezeu, pe cât este de restrânsă în cuvinte, pe atât este de cuprinzătoare în sens) şi prin bogăţia cugetărilor ei (avem cereri pentru toate trebuinţele sufleteşti şi trupeşti). Prin această rugăciune, Domnul ne învaţă să ne rugăm pentru toată lumea, nu doar pentru noi”, a explicat pentru Adevărul preotul Jean Ion.   Când trebuie rostită rugăciunea Un creştin ortodox trebuie să rostească “Tatăl Nostru” seara în faţa icoanei, dimineaţa, înainte şi după masă, în timpul zilei şi oricând are nevoie de ajutorul Domnului.    Ea este nelipsită din cultul Bisericii Ortodoxe şi nu există slujbă care să nu o conţină. De obicei, preoţii o rostesc la început, iar la Sfânta Liturghie ea este rostită de toţi cei aflaţi în biserică.

Preotul Jean Ion spune că Rugăciunea Domnească are trei părţi: chemarea, cererile şi încheierea. “Chemarea o reprezintă invocaţia: „Tatăl nostru, Care eşti în ceruri”. În Sfânta Scriptură sunt mii de rugăciuni, dar nu aflăm nici una care să-L numească pe Dumnezeu Tată. Copilul numeşte tată pe cel căruia îi datorează viaţa, iar noi numim Tată pe Dumnezeu, fiindcă El este Făcătorul nostru (Deut. 32, 6). Dumnezeu vrea să fie iubit, de aceea îngăduie să fie numit Tată. Zicem „Tatăl nostru”, nu „Tatăl meu”, pentru că noi toţi suntem fraţi şi ne rugăm unii pentru alţii.

Cuvântul „nostru” netezeşte toate nepotrivirile şi deosebirile de stare şi de avere şi face, deopotrivă, pe cel sărac la fel cu cel bogat, pe cel bolnav la fel cu cel sănătos şi pe cel supus la fel cu cel ce stăpâneşte”, susţine părintele.    Cum sunt explicate cererile de către Biserica Ortodoxă   Cuvintele “Vie împărăţia Ta” nu sunt legate de ideea de viaţă, ci mai degrabă creştinul se roagă să fie făcut moştenitor al împărăţiei lui Dumnezeu.

“O altă rugăciune este: „Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă, astăzi”. Adică, dă-ne tot ce ne trebuie pentru întreţinerea vieţii trupeşti şi sufleteşti. Această cerere este liantul dintre cele trei cereri de mai inainte, privitoare la mărirea, împărăţia şi voia Tatălui ceresc, de celelalte patru, care urmează şi care ne privesc pe noi.

Pâinea este  hrana cea mai trebuincioasă; iar în cuvântul pâine se cuprind toate cele trebuitoare ca să ne păstrăm viaţa noastră în lumea aceasta; atât în ce priveşte hrana, cât şi alte lucruri de care avem nevoie ca să trăim. Prin „pâinea” pe care o cerem în Rugăciunea Domnească trebuie să înţelegem nu numai pâinea cea trupească, ci şi cea sufletească, adică cunoaşterea şi înţelegerea Evangheliei, şi Sfânta Euharistie, adică împărtăşirea cu Sfântul Trup şi Sânge al Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

“Pâinea noastră cea de toate zilele” sau „pâinea noastră cea spre fiinţă”? Indiferent de traducerea pe care o alegem, „pâinea” pe care o cerem Tatălui trebuie înţeleasă atât în sensul ei material, cât şi spiritual”, explică părintele Jean Ion de la Biserica “Sfântul Vasile cel Mare” din Constanţa.   O cerere care este greu de înţeles pentru un creştin este cea de-a şasea – „Şi nu ne duce pe noi în ispită”.   Părintele Jean Ion spune că nu Dumnezeu este cel care stă în spatele omului şi îl împinge pe om spre tentaţia de a face rău.    “Textul trebuie înţeles şi nu ne aduce în situaţia de a fi tentaţi să facem răul, sau: nu ne lăsa să ne apropiem de încercarea grea.

Noi ştim că tentaţia vine de la diavolul, că el e înşelător (i se spune chiar Ispititorul) care nu ar avea nici o putere asupra noastră, atâta timp cât noi nu i-am permite însă, slabi fiind, putem lesne cădea, şi tocmai de aceea Îl rugăm pe Dumnezeu să nu ne lase singuri.   Ispita în sine nu este păcat; învoirea cu ispita este păcat. Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni; ci fiecare este ispitit de propria sa poftă atunci când e tras şi momit de ea. În nici un caz ea nu poate avea sensul de: nu ne duce pe noi în (sau la) păcat, ci: nu ne duce (lăsa) pe noi în încercare.”

În încheiere ne arătăm nădejdea că vom primi cele pentru care ne-am rugat.  „Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci”. “Cuvântul „Amin” cu care se termină Rugăciunea Domnească e un vechi cuvânt evreiesc, şi care înseamnă: “Aşa să fie”, “Toate să se facă după cum ne-am rugat”.    Similitudinile dintre rugăciunea ortodoxă şi cea catolică   Versurile versiunii catolice nu sunt cu mult diferite faţă de cea ortodoxă.    Preotul Şerban Tarciziu-Hristofor este lector doctor la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii Bucureşti.

El a acceptat invitaţia “Adevărul” de a desluşi înţelesul acestei rugăciuni pentru crencioşii catolici.    Preotul Tarciziu spune că semnificaţia rugăciunii este aceeaşi pentru toţi creştinii. “În fond, toţi creştinii ne referim la aceleaşi Evanghelii care ne învaţă, printre altele, de ce trebuie să ne rugăm şi cum trebuie să o facem. Astfel, potrivit evangheliei sfântului Luca 11,1-5, Isus se afla într-un loc oarecare şi se ruga. Când a terminat, unul dintre discipolii săi i-a spus: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm aşa cum Ioan i-a învăţat pe discipolii lui”, a declarat părintele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!