Sufletul care a defăimat pe Ziditorul pentru plăcerea zidirii trebuie să vindece cu durere de bunăvoie dulceaţa cea volnică, şi cu întristare de bunăvoie desfătarea prin care s-a lipsit de dumnezeiasca lumină.
Şi fiindcă pedeapsa curăţeşte greşeala, cu dreptul este să primească pedeapsă, cel care a îndrăznit să săvârşească păcatul. Dar fiindcă omul, păcătuind, a defăimat culmea binelui şi l-a schimbat cu o zidire netrebnică şi lesne de defăimat, care este mare ocară a Prea Înaltei şi Prea Cinstitei Măriri, cu cuviinţă este ca cel care a ocărât un asemenea Stăpân să se smerească şi să se defaime de bunăvoie până la pământ.
În acest fel se nevoiesc aceia cărora le-a deschis Dumnezeu ochii cu această cerească lumină, să-şi ispăşească păcatul pentru ca să se învrednicească iertării. Dar pentru că păcătuim mai mult la Dumnezeu, cu lucrul, cu trupul şi cu sufletul, este de trebuinţă să facerm odată cu ispăşirea şi jertfa către Stăpânul, cu cele de mai sus trei fapte bune. Cu milostenia, jertfim lucrul; cu postul jertfim trupul și cu rugăciunea, duhul.
Toate păcatele se fac sau împotriva lui Dumnezeu, sau împotriva noastră, sau împotriva aproapelui, și la aceste trei păcate sunt ispăşitoare și plătesc aceste trei fapte bune; postul, pentru noi; milostenia, pentru aproapele, şi rugăciunea pentru Dumnezeu. Cine doreşte să îmblânzească pe Dumnezeu către sine, trebuie să se silească la aceste trei fapte bune.
Agapie Criteanul
Extras din ”Mântuirea păcătoșilor”, Ed. Egumenița, 2009, pag. 355-356
Cum se scrie corect un pomelnic – Ce nu se trece in el niciodată
Cand merg la Biserica, majoritatea oamenilor se aduc direct la Sfantul Altar pentru a da un pomelnic, in care scriu atat numele lor, cat si ale celor pe care ii poarta in gand – rude, prieteni, cunoscuti etc. De ajutor multora ar fi sa cunoasteti cate ceva din importanta acestui gest, aparent simplu, dar care are si el regulile sale de alcatuire. Se intampla ca un crestin sa aduca la biserica un pomelnic si sa considere ca a facut tot ceea ce trebuia: va fi pomenit la biserica si cu aceasta si-a incheiat datoria sa, el nu mai are nimic de facut.
Realitatea este cu totul alta, este nevoie si de rugaciunea personala. Si aici ar trebui sa existe un pomelnic. Indiferent ca este scris sau nu, acesta trebuie sa cuprinda cat mai multe nume: de la cei apropiati din familie – sot, sotie, copii, parinti, bunici, nasi, prieteni – pana la nefericitii acestei lumi. Parintele Sofronie Saharov ne indeamna: „Cand va rugati, rugati-va pentru toti si pentru fiecare. Si adaugati: „Pentru rugaciunile lor, pentru rugaciunile lui, miluieste-ma si pe mine“. Astfel, putin cate putin, constiinta voastra se va largi“.
In pomelnicul ce trebuie dus la biserica se trec numai numele de botez ale celor pe care dorim sa-i pomenim (Ioan, Ana, Elena). Nu trebuie sa treceti numele prescurtate sau poreclele. Se intelege, numai oamenii pot fi trecuti in pomelnic.