Un articol recomandat bărbaților! Femeia poate să facă absolut tot. Un bărbat nu poate să facă tot! Motivul:

Egalitatea nu are limite, bărbatul este egal cu soţia lui. Relaţia de supunere este relaţia Hristos-Biserică. Dacă vreţi vă pot spune eu că bărbatul nu este egal cu femeia, femeia este superioară bărbatului şi de aici nu mai este egalitate. Dar asta este o părere personală, nu putem vorbi despre asta, pentru că exceptând sacerdoţiul, femeia poate să facă absolut tot.

Un bărbat nu poate să facă tot, spre exemplu nu poate să iubească desăvârşit, nu poate, n-are putere. Vă dau un exemplu, un bărbat nu poate să stea 6-7 luni nedormit, decât câteva minute sau 2-3 ore pe noapte lângă copilul lui bolnav, pe când soţia lui, femeia, poate să stea. De ce?

Pentru că ea poate iubi desăvârşit. Nu iubeşte aşa teoretic, ea işi iubeşte copilul şi stă lângă căpătâiul copilului luni de zile, doarme pe scaun. Bărbatul nu. El nu are această putere. Sau câţi bărbaţi îşi iartă soţiile lor când greşesc, foarte puţini! Câte femei, multe, aproape toate, îşi iartă bărbaţii! Pentru că au o putere de iubire mai mare.

Părintele Nicolae Tănase

Extras din ”Soţul ideal, soţia ideală”, Ed. Anastasis, Sibiu 2012, pag. 135

 Părintele Porfirie: când ești bolnav să te rogi Domnului să-ți ierte păcatele. Dar ai grijă cum o faci!

Cu ocazia altei întâlniri, m-a ajutat să-i pricep vorbele în felul următor:

Știi ce să faci când ești bolnav? Să te rogi Domnului să-ți ierte păcatele. Iar Domnul, pentru că L-ai rugat cu durere și cu smerenie, îți va ierta păcatele și-ți va tămădui și trupul. Dar bagă de seamă să nu spui ,,Doamne, iartă-mi păcatele!” pe de o parte, iar, pe de alta, să ai în minte vindecarea trupească, pentru că o astfel de rugăciune nu va avea nici un efect.

Când te rogi, dă uitării boala trupească și primește-o ca pe un canon de ispășire a păcatelor tale. Și nu te neliniști deloc, lasă totul în voia lui Dumnezeu.

Cu aceste cuvinte, Părintele mă ajuta să înțeleg că boala mea trupească era cauzată de boala sufletului, adică de păcatele mele, și cu rugăciunea pentru iertarea păcatelor, făcută cu smerenie, va aduce sufletului tămăduire și, în timp, atunci când va crede Domnul de cuviință, va vindeca și trupul.

Mi-a atras, însă, atenția că, dacă voi amesteca în rugăciune și gândul la vindecarea trupească, atunci rugăciunea trupească nu va da nici un rod. Acea rugăciune în care bolnavul folosește iertarea păcatelor drept pretext al bucuriei de a se vindeca trupește e o rugăciune ineficientă, și aceasta din cauză că bolnavul nu s-a rugat dezinteresat.

Bătrânul afirma că Hristos, răspunzând rugăciunii smerite a bolnavului pentru iertarea păcatelor, precum și credinței lui lipsite de gânduri ascunse, la început, în marea Sa milostivire, împlinește ce e mai greu, iar, apoi, la timpul potrivit și știut numai de El, împlinește și ce e mai ușor.

Adică tămăduiește, mai întăi, rădăcina – boala sufletului, păcatul – iar, mai apoi, ramurile – boala trupului.

Părintele Porfirie

Extras din ”Antologie de sfaturi și îndrum

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!