Sfinții părinți ne învață ca întotdeauna înainte de mânca sau după ce mâncăm, să binecuvântăm bucatele și să spunem aceste rugăciune, aducătoare de mare folos.
Iată mai jos textul și când trebuie spuse…
Rugăciunea înaintea de masă!
”Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Amin!”
Rugăciunea după masă!
”Mulțumim Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, că ne-ai săturat pe noi de bunătățile Tale cele pământești. Nu ne lipsi pe noi nici de cereasca Ta Împărăție; ci precum în mijlocul ucenicilor Tăi ai venit, Mântuitorule, pace dându-le lor, așa vino și la noi și ne mântuiește.
Amin!”
Când a creat Dumnezeu mama?
Când Dumnezeu a creat Mama, era în a şasea zi de muncă. Un înger a venit şi l-a întrebat:
– Dar de ce munceşti atât timp la femeia asta?
– Păi nu vezi cât e de complicat?! Are peste 200 de piese: o poală suficient de mare cât să-i stea trei copii în braţe de-odată şi care dispare de îndată ce se ridică în picioare; are un sărut care vindecă orice boală, de la o zgârietură la o inimă frântă; e maleabilă, dar nu e elastic şi are şase perechi de mâini.
– Şase perechi de mâini! Imposibil! răspunse îngerul uimit.
– Eh, şi asta nu e nimic pe lângă cele trei perechi de ochi! spuse Dumnezeu.
– Trei perechi de ochi? Pentru toate mamele? întrebă îngerul înmărmurit.
– O, daa. O pereche care vede şi printr-o uşă închisă, când îşi întreabă copilul ce face acolo, ea va şti deja răspunsul. O pereche de ochi la ceafă, pentru a vedea ce trebuie să ştie, deşi nimeni nu o va crede în stare de aşa ceva. Şi o pereche în frunte, cu care să-şi vadă copilul, mai ales când acesta este obraznic şi să-i spună că-l înţelege şi că-l iubeşte fără ca măcar să scoată un singur cuvânt.
– Dar, Doamne, nu e cam mult de muncă într-o singură zi?! Poţi termina şi mâine!
– Oh, dar NU pot! Sunt aproape de final şi mi-e aşa de dragă. Se poate vindeca singură când este bolnavă şi poate face mâncare pentru 6 persoane din jumătate de kilogram de carne.
– Dar e aşa de moale…, spuse îngerul care s-a apropiat şi a pipăit Mama.
– Da, e moale, dar e puternică. N-ai idee câte poate îndura şi realiza.
– Şi va putea să şi gândească? a întrebat îngerul.
– Nu numai că va putea gândi, dar va fi capabilă să argumenteze şi să negocieze.
– O, Doamne, dar Ţi-a scăpat puţin material aici, în colţul ochiului. Ţi-am spus eu că lucrezi prea mult la acest model!
– Dar nu e material, e o lacrimă!
– O lacrimă?! La ce-i foloseşte?
– Îi va folosi la bucurie, la tristeţe, la dezamăgire, la durere, la singurătate, la supărare, la mândrie.
– Dumnezeule, eşti genial. Te-ai gândit chiar şi la asta. Ai creat şi lacrima!
– Nu, aici greşeşti, i-a răspuns Dumnezeu zâmbind. Eu am creat doar femeia, ea a creat lacrima.